APARITIA IN FAMILIE A UNUI FRATE SAU A UNEI SURIOARE

  Cand in familie isi face aparitia fratele sau sora ,cel mare se simte neglijat si gelos,un lucru destul de intalnit.Pana in acel moment era singurul copil si toata atentia ii era acordata doar lui.Acum va fi nevoit sa imparta atentia,dragostea,pt.el este dureros sentimentul de a nu mai fi unic in viata parintilor.Datoria noastra a parintilor este de a stii sa aratam fiecarui copil in parte cat este de special si unic.
 Parintii spun ca isi iubesc copii in mod egal,GRESIT ,copilul nu vrea asta sa auda si sa simta asta,cI vor sa fie iubiti in mod unic si nu egal!

   Din nevoia de a capta atentia parintilor si a obtine dragostea lor reactiile copiilor,  sunt diferite:

– aparitia unor comportamente : suptul degetului, dorinta de a suge din biberon/suzeta/sanul mamei, udarea patului noaptea;

– o atitudine generala de neascultare;

– dezvoltarea unor stereotipii: clipitul des, gesturi repetitive, balbaiala etc;

– din cauza incapacitatii de a-si exprima acest sentiment, copilul poate somatiza prin: dureri abdominale, crize febrile, eruptii cutanate, raceli frecvente etc

– dezvoltarea unor frici;

– agresivitate manifestata fata de alti copii sau fata de noul-nascut.

 Cum putem ajuta noi ca parintii ?

• Fiţi înţelegători. Înainte ca nou-născutul să vină în familie, copilului mai mare i s-a spus că va avea un nou partener de joacă. Dar acum, copilul nu vede decât un bebeluş care plânge şi doarme toată ziua, astfel că se simte confuz.

• Explicaţi. Spuneţi-i copilului dumneavoastră cum să interacţioneze cu bebeluşul, cum să îl mângâie sau să îl acopere cu o păturică.

• Aveţi mereu atenţia ridicată. Dacă primul copil se comportă neprietenos cu bebeluşul, despărţiţi-i imediat. Propuneţi repede o altă acţiune: „E timpul pentru o poveste“ sau „Haide să spunem o poezie“ sau „Adu un joc să construim împreună“.

• Lăudaţi-l pe copilul mai mare de fiecare dată când se comportă grijuliu şi înţelegător cu bebeluşul.

• Fiţi atenţi la exprimări. Nu-l excludeţi pe cel mare dând vina pe cel mic: „Nu mergem acum în parc, bebe doarme.“ sau „Nu ne putem juca că-l deranjăm pe bebe.“

• Împărtăşiţi. Lăsaţi-l pe cel mare să fie aproape de nou-născut: deschideţi împreună cadourile, lăsaţi-l să-i pună botoşeii sau să-i aşeze jucăriile în pătuţ.

• Lăudaţi, nu comparaţi. Nu faceţi comparaţii între primele săptămâni de viaţă ale celor doi copii. Dacă spuneţi, de exemplu, că bebeluşul a cântărit la naştere mai mult decât copilul mai mare, primul născut poate resimţi acest lucru ca o critică.

• Inspiraţi adânc şi aveţi răbdare. Este o perioadă de acomodare pentru întreaga familie. Vestea bună e că trece.